TRAFALÉT, trafalete sau trafaleturi, s. n. Unealtă de zugrăvit manual, constând dintr-un rulou confecționat dintr-un material spongios, prevăzut cu un mâner; (reg.) rol. – [Et. nec.] Vezi definitia »

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum. Vezi definitia »

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. Vezi definitia »

DOCÉT, -Ă s. m. f. adept al docetismului. (< fr. docète) Vezi definitia »

valét s. m., pl. valéți Vezi definitia »