OCUPÁNT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin. ◊ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant) Vezi definitia »

DEFERLÁNT, -Ă, deferlánți, -te, adj., s.m. (Val) Care rezultă din deferlare. (din fr. déferlant) Vezi definitia »

FULGURÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Înconjurat de fulgere. ♦ Care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. [< fr. fulgurant, cf. lat. fulgur – fulger]. Vezi definitia »

BIREFRINGÉNT, -Ă adj. care prezintă birefringență. (< fr. biréfringent) Vezi definitia »

BASTIMÉNT s. n. navă de război de mare tonaj. (< it. bastimento) Vezi definitia »