Definita cuvantului meșteșugire
MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteșugire
CREIONÁRE s.f. Acțiunea de a creiona. [< creiona]. Vezi definitia »
GÉNERE s. n. invar. (În sintagma) În genere = în general; în mod obișnuit, de obicei. – Din it. [in] genere. Vezi definitia »
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni. Vezi definitia »
MONOFTONGÁRE, monoftongări, s. f. Faptul de a se monoftonga. – V. monoftonga. Vezi definitia »
PIERÍRE s. f. v. pieire. Vezi definitia »