IRÚGĂ s. f. v. ierugă. Vezi definitia »

RETÓRTĂ s.f. 1. Vas (de laborator) confecționat din sticlă și având forma de balon cu gâtul îndoit. 2. Vas mare cu pereți refractari de diferite forme, folosit pentru distilări industriale. ♦ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care se întrebuințează la fabricarea electrozilor. [< germ. Retorte]. Vezi definitia »

ceaftă, I interj. (adol.) noroc!, (prin analogie cu „baftă”) succes! II s. f. sg. noroc. Vezi definitia »

EXONIRÓZĂ s.f. Poluție care se produce în somn. [< fr. exonirose, cf. gr. ex – în afară, oneiros – vis]. Vezi definitia »

RÍMĂ s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. cuvânt care rimează cu altul. (< fr. rime) Vezi definitia »