PROFETÍSM s. n. 1. Curent religios care propagă învățătura și susține menirea profeților. 2. Caracter profetic; profeție. – Din fr. prophétisme. Vezi definitia »

PERIPATETÍSM s. n. școală filozofică întemeiată de Aristotel (care obișnuia să poarte convorbiri cu discipolii, plimbându-se). (< fr. péripatétisme) Vezi definitia »

GEOTROPÍSM s. n. însușire a organelor unor plante sau a unor plante de a crește cu o anumită orientare față de verticala locului, sub influența gravitației. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. Vezi definitia »

STATÍSM s. n. 1. însușirea a ceea ce este static. 2. (tehn.) proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. (< fr. statisme) Vezi definitia »

EXISTENȚIALÍSM s. n. Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană, trăirea afectivă a existenței de către individ. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus. Vezi definitia »