SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o propoziție subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziție consecutivă) Am râs să leșin. 7. (Introduce o propoziție condițională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziție concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziție condiționată) Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziție temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziție finală) Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziție modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziție concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si. Vezi definitia »

POLIGENÉZĂ s.f. Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [După fr. polygénisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine]. Vezi definitia »

ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse) Vezi definitia »

LADĂ s.f. 1Â?. Cutie mare făcută din scânduri, în care se împachetează, se păstrează sau se transportă o-biecte. 2Â?. Mobilă de lemn în format de cutie mare, lunÂ?gărea ă, în care se păstrează haine, rufe, etc.; cf. lacră. LadĂ? = cista, arca. ANON. CAR., LEX. MARS. 101. Le-avem tot în ladă si le inem tot ascunse, LET, III 284/43. Cine vreodată norocul supt lacată si norocirea în ladă si-au încuiat? CANTEMIR, IST. 07. Încredin ăm la mâna dumÂ?nealor cinsti ilor negu ători a cinstităi Cumpănii Sibiului i la lada Cumpănii.., fl. 2.208 (a. 1751). IORGA, S. D. XII. 59. Pecetluite Iadele cu pecetea Domnească, MAGAZ. IST. I 127B. Să-i deschiză lada lui. BARAC, T. 75. Biblioteca tatălui meu... era intró ladă mare.- c. NEGRUZZI, I 10. El scoase din fundul unei lăzi Iiârbuite... o cute, o perie si o năframă, EMINESCU, N. 21. începură a scoate din lada babei valuri de pânză, CREANGĂ, P. 14. Să aducă fel de fel de cutii, de tronuri si de lăzi, ISPIRESCU, L. 349. Să-i pună chiar pe fundul lăzii. RETEGANUL, P. IV 26/6. Bate, Doamne, pe lelea, De ce sá pierdut cheia, Cá rămas lada'ncuiată Si ea umblă neschimbată, JARNIK-BÂRSEANU, D.. 424, cf. MÂNDRESCU, L. P. 30/10.# A trăi cu banii'n ladă: bine, fericit si în liniste, ZANNE, P. V 68. A nu avea ladă cu cineva = a trăi rău cu cineva, a nu fi în termeni buni. ib. III 203. L-a prins la ladă = cu mâ a 'n sac. PAMFILE, J. II. Lada la mine si cheia la tine = a fi la dispozi ia cuiva. ZANNE, P. III 202. Ladă de gunoiu sau gunoaie) : în care se adună gunoaÂ?iele dintró casă. Jos se zăreste lada de gunoaie. C. PETRESCU, C. V. 215. / (Bucov.) Lada orasului = casa primăriei. Contribu ii din lada orasului. SBIERA, F. 365. / Ladă de hingheri: în care hinÂ?gherii închid câinii prinsi. BOTEZ, B. 25, / (La moară) Postavă (în care curge făina). PAM-PILE, I. C. 186, cf. H. x 130, 413, 436, 506. / (La trăsură) Cutia de scânduri care stă la spatele trăÂ?surii. Boneta si celelalte sunt în lada dela trăsură. CONTEMPORANUL, II 245. / (La luntre) Câciu. DAMĂ?, T. 126, PAMFILE, I. C. 72. / (La teasc) Cos. ib. 222.// P. ext. Con inutul unei lăzi, O ladă de căr i, SĂINEANU, D. U. 3Â?.(Prin Transilv. si la Românii din Iugoslavia) Sicriu, cosciug, GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 360, CABA, SĂL. Copârseul (îi zic mai mult â??lada„) se face numai din scânduri late de brad. DENSUSIANU, T. H. 246. Pune sicriul (lada) in car.SEZ. I 53/21. 4Â?. (Prin Transilv. si Banat) Saltar, cutie (a mesei), chichi ă. Lada mesei = cutia mesei. LB. Lada căru ei = chichi a. Com. C. LACEA, 5Â?. (Mold.) Joc ărănesc. H. X 490. (Plur. si gen.-dat. sing. (neart.) lăzi, rar lade. / Diminutive: (cf. sârb. ladica) lădi ă s. f. (plur. -di e, prin Mold. -di i) = ladă mică; spec. saltar, cutie, chichi ă.; (la albinărit) cosni ă, uleu (BraÂ?sov). Com. ARON. Ladicze = cista, arca. ANON. CAR. Fura tingirile cu bucate... si le ascundeau în lădi a trăsurei. GHICA, s. 76. Să vadă de-s închise... lădi a, portofoliul. C. NEGRUZZl, II 209/19. PapaÂ?galul alb... de pe lădi a caterincei. C. PETRESCU, Î. II 122. Să-mi descuiu lădi ele. TEODORESCU, P. P. 193, cf. SEZ. III 237/17, 239/15, GOROVEI, C. 265; â?? (mai pu in întrebuin ate:) lădĂ? ă a. f. L' au întâlnit cele nouă fete Cu a lor lădu e 'n Spete. MARIAN, D. 280, Cf. TEODORESCU, P. P. 366b; IădicioĂ?ră s. f. Ladicsoare = cistula, arcula. ANON. CAR.; lădisoĂ?ră. s.f.=cutie (mică). HERZ.-GHER. ; lădĂ?ie s. f. = ladă, lădi a (Jina, în Transilv.) GR. S. VI 239; â?? lădioĂ?ră s. f. (pronun . -di-oa-?) = parte a luntrei. H. II 319; â?? lădâ Ă?ie (lădă ie LB.) si lâdă Ă?ică (plur. - uici) s. f. = Iadă mică (PAMFILE), casetă. O lădă ui... cu scriÂ?sori (Moldova), IORGA, S. D. XX. 139. Lădă ui de scândură, ECONOMIA, 211. O lădă uie de argint. SINCAI, HR. III 160/33. Pe velin a lădă uii era o mână de parale. SĂM. I 218. Să dea ostasilor (lui Trebellie) lădă uici de aur si de argint. SINCAI, HR. I 136/7. / Augmentativ: lădĂ?iu s. a. = ladă mare (LB. T. PAPAHAGI, M.); mobilă care serveste ziua ca bancă, iar noaptea ca pat (PĂÂ?CALĂ, M. R. 415) ; ladă, postavă (la moară DAME. T. 153). Nu trebue lăsate găinile să se culce pre mese, lădoaie. ECONOMIA, 107, cf. PAMFILE, I. c. 186. Scoate coastă din lădoiu. MÂNDRESCU, L. p. 156/17. Tu nespălatule, ce sezi pe lădoiu? SEZ. VII 90./ Nomen agentis: lădĂ?r(iu) = caÂ?sier comunal (Jina, în Transilv.). PASCA, GL.I â?? Din germ. Lade, direct (în sensul 4Â?) sau prin mijlocire ungurească (lĂ?da), poate si slavă (serbo-croat lad, pol. lad, rut. lado). Vezi definitia »

XÍSMĂ s.f. (Med.) Bucăți de membrane în scaune diareice. (din fr. xysme) Vezi definitia »