MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar. Vezi definitia »

celular, celulare s. n. telefon mobil. Vezi definitia »

RADIOFÁR s.n. Post fix de emisiune radiofonică prin semnale, servind la dirijarea navigației aeriene și marine. V. radiobaliză. [Pron. -di-o-, pl. -re, -ruri. / cf. fr. radiophare]. Vezi definitia »

ARMĂSÁR, armăsari, s. m. Cal mascul necastrat. ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. [Var.: (reg.) harmăsár s. m.] – Lat. [equus] admissarius. Vezi definitia »

FĂURÁR², făurari, s. m. (Înv. și reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar. Vezi definitia »