Definita cuvantului debușeu
DEBUȘÉU s. n. 1. regiune, țară servind ca piață de desfacere a produselor, a mărfurilor etc. 2. ieșirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei șosele etc. ◊ (mil.) ieșire la loc deschis, larg. ◊ debușeul unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu debușeu
iréu, iréi, s.m. (reg.) berbece necastrat; batal. Vezi definitia »
haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179). Vezi definitia »
ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée]. Vezi definitia »
TRASÉU s. n. 1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei căi ferate etc. ◊ distanță marcată care trebuie străbătută de concurenți într-o probă sportivă. ◊ traiectorie. 2. proiecție pe un plan a axei principale a unei lucrări tehnice. (< fr. tracé) Vezi definitia »
derbedéu (derbedéi), s. m. – Vagabond, haimana, golan. – Var. (Mold.) derbeder. Tc. derbeder „(care merge) din poartă în poartă” (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb. derbedenica „cerșetor”. Pentru a explica schimbarea terminației, Tiktin presupune o var. turcă derbedé. Este vorba mai curînd de o asimilație *derbedel, pl. debedei, cu sing. analogic. După Iorga, Revista istorică, XVIII, 379, din tc. derebei „șefii de jos”, nume dat unor răsculați împotriva sultanului Mohamed, ceea ce pare mai puțin probabil. Vezi definitia »