POLEIÁLĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește² un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eală. Vezi definitia »

spițéră, spițére, s.f. (reg.) act oficial sau particular prin care se adeverește ceva, se conferă un drept etc. Vezi definitia »

COPROSCLERÓZĂ s. f. întărire excesivă a excrementelor în intestin. (< fr. coprosclérose) Vezi definitia »

IRIDODIALÍZĂ s.f. (Med.) Separare sau rupere traumatică sau chirurgicală a irisului din inserția sa. [Pron. -di-a-. / < fr. iridodialyse, cf. gr. iris – iris, dialysis – separare]. Vezi definitia »

HORTICULTÚRĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture. Vezi definitia »