OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. Vezi definitia »

PARALGEZÍE s. f. percepere a senzațiilor dureroase ca senzații plăcute. (< engl. paralgesia) Vezi definitia »

ANANDRÍE s.f. (Biol.) Lipsă sau pierdere a caracterelor sexuale masculine. [< fr. anandrie, cf. gr. an – fără, aner – bărbat]. Vezi definitia »

SATURÁȚIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ◊ stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. 2. (fig.) satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) îmbuibare; sațietate (2). ♦ până la ~ = atât cât poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio) Vezi definitia »

INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ◊ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio) Vezi definitia »