Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
RÚPERE, rúperi, s.f. ~ Ruperea cablurilor. ◊ (Loc. adv.) Cu rupere de inimă. = ~ ◊ Ruperea prețului = fixarea prețului unei vânzări (prin tocmeală). Ruperea frontului = străpungerea liniei de apărare a inamicului. ♦ Încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, a unor legături, a unor negocieri. Ruperea cu romantismul de tip vechi. Vezi definitia »
CONSIMȚÍRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți]. Vezi definitia »
CADMIÉRE, cadmieri, s. f. Acțiunea de a cadmia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e] Vezi definitia »
SUBSCRÍERE, subscrieri, s. f. 1. Acțiunea de a subscrie și rezultatul ei; semnare; semnătură. 2. (Rar) Subscripție. – V. subscriere. Vezi definitia »
ÎNFĂȘURÁRE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura. Vezi definitia »