Definita cuvantului declinatoriu
DECLINATÓRIU, -IE adj., s. n. (jur.) (hotărâre) prin care se declină competența. ♦ ~ de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și înaintează cauza la o instanță competentă. (< fr. déclinatoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu declinatoriu
MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu. Vezi definitia »
IASOMÍU s. m. v. iasomie. Vezi definitia »
TANTÁLIU s.n. v. tantal. Vezi definitia »
ARATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la arat; referitor la agricultură. [Pron. -riu. / cf. fr. aratoire, lat. aratorius]. Vezi definitia »
MENDELEÉVIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. mendélévium) Vezi definitia »