EXPOZITÍV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive) Vezi definitia »

substantiv: stare/ calitate/insusire de a fi/deveni sters . Declinare, cu art. hotarat: Sing./Pl.: N. stergibilitatea , stergibilitatile G. stergibilitatii , stergibilitatilor D. stergibilitatii , stergibilitatilor A. stergibilitatea , stergibilitatile V. stergibilitate/stergibilitateo !, stergibilitatilor ! Vezi definitia »

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus. Vezi definitia »

ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj. (Despre corpuri dure) Care are proprietatea de a roade. – Fr. abrasif. Vezi definitia »

EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. Vezi definitia »