MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister. Vezi definitia »

SCHÍPTRU, schiptre, s. n. (Înv.) Sceptru. – Din sl. skiptru. Vezi definitia »

INCLINOMÉTRU s. n. 1. instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă. 2. aparat folosit în inclinometrie. 3. instrument care indică direcția magnetismului Pământului. (< fr. inclinomètre) Vezi definitia »

GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre. Vezi definitia »

NANOMÉTRU s.m. Unitate de lungime, egală cu a miliarda parte dintr-un metru. [< fr. nanomètre]. Vezi definitia »