REVERBERÁȚIE s.f. 1. Persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă după ce sursa sonoră nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a căldurii; strălucire, scânteiere. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit cu acoperișul boltit și căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. [Gen- -iei, var. reverberațiune s.f. / < fr. réverbération]. Vezi definitia »

PATOGENÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a unei boli; patogeneză. [Gen. -iei. / < fr. pathogénie, cf. fr. pathos – boală, gennan – a naște]. Vezi definitia »

TOMOGRAFÍE s. f. 1. radiografie care permite obținerea de imagini de la diferite adâncimi ale plămânului sau ale unui alt organ; stratigrafie (3). 2. imagine astfel obținută prin tomografie (1). (< fr. tomographie) Vezi definitia »

HIDROHEMÍE s. f. infiltrare a țesutului conjunctiv cu lichide și reducere a depozitului adipos subcutanat. (< fr. hydrohémie) Vezi definitia »

SIMPATOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al reacțiilor simpatice (4) fiziologice sau patologice. – Din fr. sympathologie. Vezi definitia »