FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis) Vezi definitia »

SEPTENÁL, -Ă adj. care durează șapte ani, la fiecare șapte ani. ◊ (s. n.) plan care se întinde pe o perioadă de șapte ani. (< fr. septennal, lat. septenalis) Vezi definitia »

CUPÁL s. n. bimetal din aluminiu și cupru. (< fr. cupal) Vezi definitia »

CVADRIPETÁL, -Ă, cvadripetali, -e, adj. Cu patru petale. – Din fr. quadripétale. Vezi definitia »

MINIRECITÁL, minirecitaluri, s. n. Microrecital. – Mini¹- + recital. Vezi definitia »