DÚRA¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer) Vezi definitia »

împopistrá, pers. 3 sg. împopistreáză, vb. I refl. (reg.; despre struguri) a începe să se coacă, a se pârgui (cu unele boabe coapte printre cele crude). Vezi definitia »

a da de-a dura expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »

amirá (-ále), s. f. – (Înv.) Emir, principe oriental. – Mr. amiră (împărat). Ngr. ἀμιρᾶς, din arab. amir (DAR). Din același cuvînt arab provine fr. amiral, de unde rom. amiral, s. m.; și émir, de unde rom. emir, s. m. Vezi definitia »