REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor. Vezi definitia »

păscătór, păscătóri, s.m. (reg.; la unele jocuri cu mingea) jucător pus la prinderea mingii, la păscare. Vezi definitia »

NUCIVOR, -Ă adj. care se hrănește cu nuci. (< fr. nucivore) Vezi definitia »

FUNGIVÓR, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu ciuperci. (< fr. fongivore) Vezi definitia »

EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder. Vezi definitia »