GROHĂITÓR, -OÁRE, grohăitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care grohăie. 2. S. n. (Pop.) Batoză (de păioase). [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tor. Vezi definitia »

REFRACTÓR s.n. 1. Telescop, lunetă astronomică al cărei obiectiv este alcătuit din mai multe lentile. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția unui fascicul de lumină prin fenomenul de refracție. [Cf. fr. réfracteur]. Vezi definitia »

ALGÓR s. m. (med.) senzație de frig. (< lat. algor) Vezi definitia »

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector) Vezi definitia »

CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor. Vezi definitia »