PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. Vezi definitia »

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE, monopolizatori, -oare, adj. Care monopolizează. – Monopoliza + suf. -tor. Cf. it. monopolizzatore. Vezi definitia »

ANTICLÓR s. n. substanță care fixează clorul, la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii. (< fr. antichlore) Vezi definitia »

păsătór, păsătoáre, adj. (înv. și reg.) căruia îi pasă, care se îngrijorează; grijuliu, sensibil. Vezi definitia »

LÉCTOR², -Ă s.m. și f. Cititor. ♦ Cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector]. Vezi definitia »