TRIBÚN s. m. 1. fiecare dintre magistrații aleși anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei. ♦ ~ militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană. 2. membru al tribunalului, în Franța. 3. (fig.) persoană care luptă pentru o cauză (politică). ◊ orator care înflăcărează masele. (< lat. tribunus) Vezi definitia »

ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună. Vezi definitia »

SIMÚN s.n. Vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara și în Arabia de la sud către nord. [< fr. simoun, cf. ar. samun]. Vezi definitia »

RĂZBÚN s. n. 1. (Înv.) Liniște, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv). Vezi definitia »

CNÓCDAUN s.n. Situație în care boxerul trântit la pământ se ridică înainte ca arbitrul să numere până la zece, lupta continuând până la timpul prescris. [Pron. noc-daun, scris și knock-down, abrev. k.d., pl. -nuri. / < engl., fr. knock-down]. Vezi definitia »