PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmărește aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor. ♦ ~ a sanctiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. II. s. f. parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. (< fr. pragmatique, lat. pragmaticus, gr. pragmatikos, /II/ engl. pragmatics) Vezi definitia »

MONOFILÉTIC, -Ă, monofiletici, -ce, adj. (Biol.; despre populații) Care descinde dintr-un strămoș comun sau dintr-o singură populație. – Din fr. monophylétique. Vezi definitia »

DIATÉRMIC, -Ă adj. diaterman. (< fr. diathermique) Vezi definitia »

MORFOFIZIOLÓGIC, -Ă, morfofiziologici, -ce, adj. Care ține de morfofiziologie, privitor la morfofiziologie, care se referă la structura și la funcția unui organism sau a unui organ. [Pr.: -zi-o-] – Din morfofiziologie. Vezi definitia »

SOMNAMBÚLIC, -Ă adj. de somnambul; somnambulesc. (< fr. somnambulique) Vezi definitia »