FOBÍE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică]. Vezi definitia »

OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobina; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie. Vezi definitia »

SIGNORÍE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria. Vezi definitia »

IZOTERMÍE s.f. (Fiz.) Stare caracterizată prin menținerea unei temperaturi constante. [Var. isotermie s.f. / < fr. isothermie]. Vezi definitia »

preamăríe, preamăríi, s.f. (înv.) măreție. Vezi definitia »