CHASSÉ s.n. Pas mare de dans sau de gimnastică cu un picior alunecând spre înainte. [Pron. șa-sé. / < fr. chassé]. Vezi definitia »

(se numeste stivator sau stivuitor! tavi) STIVUITORIST, stivuitoriști, s.m. Persoană autorizată să conducă si să manevreze un stivuitor. Vezi definitia »

coáse (cós, cusút), vb. – 1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. – 2. A însăila. – 3. A broda. – 4. A înfige, a bate cuie. – 5. A înțepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. Lat. pop. cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); cf. vegl. koser, it. cucire (engad. kuzir), prov. cozer, fr. coudre, cat. cosir, sp., port. coser. – Der. cusut, s. n. (acțiunea de a coase); cusătură (var. mr. cusutură), s. f. (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al lat. *consutūra (Pușcariu 460; DAR), cf. calabr. cusitura, fr. couture, sp., cat., port. costura; cusător, s. m. (ucenic de croitor); cusătoare (var. cusătoreasă),, s. f. (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță, s. f. (croitoreasă); cusătorie, s. f. (croitorie; atelier de croitorie); descoase, vb. (a desface din cusături); cosoi, s. n. (Trans., legătură, fașă). Vezi definitia »

mondáse s.f. pl. (reg.) fâșii de cârpă din care se țes preșuri; zdrențe, rufe mărunte. Vezi definitia »

BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare hazlii; palavre. Vezi definitia »