LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique. Vezi definitia »

PREISTÓRIC, -Ă adj. referitor la preistorie. ◊ (fam.) străvechi; învechit. (< fr. préhistorique) Vezi definitia »

ZAHÁRIC adj. acid ~ = acid-alcool prin oxidarea zaharozei. (< fr. saccharique) Vezi definitia »

GEOCÉNTRIC, -Ă adj. Raportat la centrul Pământului (luat ca punct de comparație). ◊ Teoria geocentrică = geocentrism; mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru în jurul Pământului. [Pron. ge-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. géocentrique, cf. gr. ge – pământ, kentron – centru]. Vezi definitia »

BIOFÍZIC, -Ă, biofizici, -ce, adj. De biofizică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique. Vezi definitia »