FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis) Vezi definitia »

CONGENIÁL, -Ă adj. adecvat, potrivit conform caracterului cuiva. (< it. congeniale) Vezi definitia »

DORSÁL, -Ă, dorsali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în regiunea posterioară (a unei ființe sau a unui organ al ei), privitor la această regiune. 2. S. f. (Geogr.) Formă complexă de relief care se întinde pe distanță foarte mare pe fundul oceanelor, separând două bazine. – Din fr. dorsal. Vezi definitia »

TELENCEFÁL s. n. partea anterioară a creierului. (< fr. télencéphale) Vezi definitia »

Animal ierbivor din subfamilia bovinelor, de talie medie, cu blana scurta, brun-roscata intalnit in padurile dese din Asia de Sud-Est. Vezi definitia »