ORIPILÁȚIE s.f. (Med.) Șoc, reacție nervoasă cauzată de frică, de repulsie, care face să se zbârlească părul. [Gen. -iei, var. horipilație, oripilațiune s.f. / cf. fr. horripilation]. Vezi definitia »

imitatie ieftina a muzicii orientale , avand versuri vulgare ce instiga la acte de depravare si huliganism. Vezi definitia »

sulegezíe, sulegezíi, s.f. (înv.) zveltețe; gingășie a unei ființe. Vezi definitia »

CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia) Vezi definitia »

vătúie (pop.) s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie / vătúi, art. vătúiele / vătúile Vezi definitia »