POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ. Vezi definitia »

MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr. monolithique) Vezi definitia »

GEOCHÍMIC, -Ă, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, de geochimie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimique. Vezi definitia »

SIGILOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la sigilografie. [< fr. sigillographique]. Vezi definitia »

CRANIOMÉTRIC, -Ă, craniometrici, -ce, adj. (Med.) De craniometrie, al craniometriei. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. crâniométrique. Vezi definitia »