REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător. Vezi definitia »

REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur. Vezi definitia »

SCÂRȚIITÓR, -OÁRE adj. v. scârțâitor. Vezi definitia »

PREDECESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor]. Vezi definitia »

ciopritór, ciopritoáre, s.n. (reg.) butuc fixat în coada plutei, pentru încetinirea alunecării sau pentru oprirea plutei. Vezi definitia »