IONOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. 2. aparat cu care se determină concentrația în ioni de hidrogen a unei soluții. (< fr. ionomètre) Vezi definitia »

HALOMÉTRU, halometre, s. n. (Ind.) Areometru folosit la stabilirea concentrației de săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. – Din fr. halomètre. Vezi definitia »

MUSTIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea densității și procentului de zahăr din must. [Var. mustometru s.n. / < fr. mustimètre]. Vezi definitia »

FAZMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea diferenței de fază dintre două mărimi periodice armonice. [< fr. phasemètre]. Vezi definitia »

ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. Vezi definitia »