HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall. Vezi definitia »

PERICOL, pericole, s.n. Situație, întâmplare care pune sau poate pune in primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva; primejdie, amenințare. (Rar) Risc. – Din lat. periculum, it. pericolo. Vezi definitia »

ORGANOSÓL s. m. soluție coloidală dintr-un lichid organic. (< fr. organosol) Vezi definitia »

OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo. Vezi definitia »

vârcól, vârcoále, s.n. (reg.) vârtej, rotocol. Vezi definitia »