pocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare). Vezi definitia »

CĂRBUNEȘTI, com. în jud. Prahova; 2.061 loc. (1991). Centru pomicol. Vezi definitia »

TRÉTI adj. invar. (Înv.; precedă un titlu boieresc) Al treilea (în rang). – Din sl. tretiĩ. Vezi definitia »

PROSTͲ, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. Vezi definitia »

zărăstí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se rătăci, a dispărea. În legătură cu sb. zarastati, bg. zarastvam „a se acoperi cu ceva” (Scriban). În Banat și Trans. Vezi definitia »