OMONIMÍE, omonimii, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omonim (1); situație în care se află două sau mai multe omonime. – Din fr. homonymie. Vezi definitia »

CAMÉLIE s.f. Plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe sau roșii. [Gen. -iei. / < fr. camélia, cf. Camelli – numele misionarului care a adus această plantă în Europa]. Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s. f. Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziție, dezvoltare etc. a dinților pe arcadele dentare și tratamentul acestora. – Din fr. orthodontologie. Vezi definitia »

AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie. Vezi definitia »

GNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. [Gen. -iei. / < fr. gnosie, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »