DÓCTOR, doctori, s. m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale; medic. 2. Titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu. 4. (Bot., reg.; în forma doftor) Arbust mediteraneean și tropical din care se extrage saburul (Aloë vera). [Var.: (1, pop.) dóftor s. m.] – Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor. Vezi definitia »

EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur]. Vezi definitia »

MAGNETOMOTÓR s. n. electromotor în a cărui construcție intră un magnet permanent. (< fr. magnetomoteur) Vezi definitia »

NOCICEPTÓR s. m. receptor al stimulațiilor externe sau interne dureroase. (< fr. nocicepteur) Vezi definitia »

DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur) Vezi definitia »