DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere. Vezi definitia »

prova Vezi definitia »

v-a pr. + vb. aux. (v-a văzut, v-a vedea) Vezi definitia »

AGRAVÁ vb. refl., tr. a (se) înrăutăți. ◊ a (se) amplifica. (< fr. /s'/aggraver, lat. aggravare) Vezi definitia »

VA² (Înv.) Element de compunere servind la formarea unor adverbe ca: undeva, cândva sau a unor pronume ca: cineva, careva, cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă. – Prez. ind. (pers. 3 sg.) al lui vrea. Vezi definitia »