TOPOMETRÍE s. f. ramură a topografiei, având ca obiect tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare întocmirii hărților și a planurilor. (< fr. topométrie) Vezi definitia »

slăbíe², slăbíi, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare. 2. fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc, corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul; articulația femurului cu osul iliac; șold. 3. (la oameni; la pl.) abdomen. Vezi definitia »

SUPERTEHNOLOGÍE s. f. tehnologie dezvoltată în cel mai mare grad. (< super¹- + tehnologie) Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s.f. Descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. [Gen. -iei. / < fr. technographie, cf. gr. techne – artă, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

PNEUMOPLEUREZÍE s. f. boală care afectează plămânii și pleura. (< fr. pneumopleurésie) Vezi definitia »