COMPARATÍSM s.n. Direcție modernă în cercetarea literară, care se rezumă la compararea literaturilor diferitelor țări fără a ține seama de conținutul de idei și specificul național al fiecărei literaturi. ♦ Metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism. [< fr. comparatisme]. Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s.n. (Liv.) Folosire a pedepselor corporale în educație. [Pron. -li-a-. / < fr. orbilianisme, cf. Orbilius – educatorul lui Horațiu, pe care poetul îl numea „biciuitorul”]. Vezi definitia »

NARODNICÍSM s. n. Mișcare social-politică din Rusia în a doua jumătate a sec. XIX, care susținea că principala forță revoluționară este țărănimea și intelectualitatea, și care acorda personalităților, eroilor rolul de creatori ai istoriei. – Narodnic + suf. -ism. Vezi definitia »

CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie. (< /I.L./ Caragiale + -ism) Vezi definitia »

HASIDÍSM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII. (< fr. hassidisme) Vezi definitia »