sălășluitór, sălășluitoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; s.m. și f.) (persoană) care sălășluiește, locuiește, trăiește într-un anumit loc; locuitor. 2. (adj.; despre așezări) care se află, care este situat într-un anumit loc. 3. (adj.; s.m. și f.) (persoană) care petrece noaptea la cineva, care rămâne la cineva. 4. (s.m. și f.) persoană care găzduiește pe cineva, care ia pe cineva în gazdă. Vezi definitia »

PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. Vezi definitia »

VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur]. Vezi definitia »

TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător. Vezi definitia »

SEXTUÓR s. n. Bucată muzicală care se execută la șase instrumente sau pe șase voci. [Pr.: -tu-or] – Din fr. sextuor. Vezi definitia »