VAGOTONÍE s. f. tulburare neurovegetativă caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de penumogastric. (< fr. vagotonie) Vezi definitia »

IZOSTAZÍE s.f. (Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – așezare]. Vezi definitia »

PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion. Vezi definitia »

CORÚPȚIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, var. corupțiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption]. Vezi definitia »

INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio) Vezi definitia »