húnie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu țâța în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat, râpos. Vezi definitia »

TEANDRÍE s.f. (Rel.) Natură divină și umană a lui Cristos în concepția creștină. [Pron. te-an-. / < it. teandria, cf. gr. theos – zeu, aner – bărbat]. Vezi definitia »

CITREMÍE s. f. prezența citraților în sânge. (< fr. citrémie) Vezi definitia »

AMIELÍE s. f. absență patologică a măduvei spinării și a ganglionilor rahidieni. (< fr. amyélie) Vezi definitia »

ASEPSÍE s. f. Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a locului unde se face operația etc. cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc.; absență a microbilor în urma aplicării acestei metode. – Din fr. asepsie. Vezi definitia »