CONCASÓR, concasoare, s. n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur. Vezi definitia »

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. Vezi definitia »

COLONIZATÓR, -OÁRE adj. Care colonizează o țară sau o regiune. [Cf. fr. colonisateur]. Vezi definitia »

șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată. Vezi definitia »

INCHIZITÓR s.m. Judecător al inchiziției. ♦ (Fig.) Anchetator necruțător, aspru. [Cf. it. inquisitore, fr. inquisiteur, lat. inquisitor]. Vezi definitia »