PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus) Vezi definitia »

CONSIDERATÍV, -Ă REL.) adj. stare ~ă = stare sufletească de observare și meditație. (< fr. considératif) Vezi definitia »

CONTENTÍV, -Ă, contentivi, -e, adj. (Med.) Care menține poziția corectă a unui organ. – Din fr. contentif. Vezi definitia »

NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Ne- + semnificativ. Vezi definitia »

SEMNIFICATÍV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înțeles precis, care scoate în evidență ceva; care are o anumită semnificație. 2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv. 3. Care are însemnătate; important. – Din fr. significatif (după semnifica). Vezi definitia »