BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Onomatopee. Vezi definitia »

BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi fără noimă, fără sens. ♦ A aiura, a delira. ♦ A îngăima, a îngâna. – Comp. magh. bolyo(n)gni. Vezi definitia »

mutuzuí, mutuzuiésc, vb. IV (reg.) a lucra de mântuială, a lucra prost. Vezi definitia »

IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui). Vezi definitia »

SMICUÍ, smicuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smâc¹) Vezi definitia »