AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard]. Vezi definitia »

scrivitúră, scrivitúri, s.f. (reg.) smiorcăit, plângăreț, plângăcios. Vezi definitia »

INFLUÉNȚĂ² s. f. gripă. (< it. influenza) Vezi definitia »

CONCHÍSTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista]. Vezi definitia »