Definita cuvantului desemna
DESEMNÁ vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu desemna
Buna ziua, tocmai am consultat Ghidul de exprimare si am dat peste expresia „Majoritatea salariaților este mulțumită...”, care este definita acolo ca fiind corecta, spre deosebire de „Majoritatea salariaților sunt mulțumiti...”. As dori sa atrag atentia asupra unei posibile erori, intrucat cred ca lucrurile stau exact pe dos: explicatia data in ghidul de exprimare se bazeaza pe acordul subiectului cu predicatul. Sunt intru totul de acord. Insa subiectul, in acest caz, nu este „majoritatea”, ci „salariatii”. Nu majoritatea e multumita, ci salariatii sunt multumiti. In concluzie, sustin ca varianta corecta este cea semnalata ca gresita, si anume „Majoritatea salariaților sunt mulțumiti...”. V-as fi recunoscatoare pentru un raspuns in cazul in care considerati ca opinia mea este eronata, si pentru corectarea expresiei in ghid, altfel. Va multumesc. O zi buna, Andreea Gavrilovici Vezi definitia »
depăná (deápăn, depănát), vb.1. A înfășura fire dintr-un scul pe un mosor. – 2. A desfășura, a înșira gînduri etc. – Mr. deapin, dipinare, megl. depin. Lat. *dēpēnāre, de la pānus (Körting 2493; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 492; Candrea-Dens., 483; REW 2569; Tiktin; Candrea); cf. it. dipannare, prov., cat. debanar, sp. devanar, port. dobar. Philippide, Principii, 99, pleca greșit de la lat. dēpῑlāre.Der. depănătoare, s. f. (vîrtelniță); depănător, s. m. (muncitor specializat în depănat); depănătură, s. f. (acțiunea de a depăna; cantitate de fir depănat). Vezi definitia »
DĂUNÁ, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună. Vezi definitia »
CAPITONÁ vb. I. tr. A tapisa; a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.); a acoperi (un perete sau o ușă) cu un strat izolator împotriva zgomotelor și a altor tulburări sonore. [< fr. capitonner]. Vezi definitia »
TACHINÁ, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z