FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = (despre oameni; și la pers. 1) a face scandal; a trânti și a bufni. 2. Intranz. Fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦ A se ivi sau a trece repede (ca fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă și puternică. ♦ A arunca asupra cuiva o privire iute și tăioasă; a țintui, a străpunge cu privirea. – Lat. pop. fulgerare (=fulgurare). Vezi definitia »

ANGORA,vechea denumire a orașului Ankara. Vezi definitia »

zburá (a ~) vb., ind. prez. 3 zboáră Vezi definitia »

PENETRÁ vb. I. tr. A pătrunde, a trece prin. [Cf. fr. pénétrer, it., lat. penetrare]. Vezi definitia »

CRONOMETRÁ vb. I. tr. A măsura (cu cronometrul) durata unei acțiuni. [< fr. chronométrer]. Vezi definitia »