MAGNETOTERAPÍE, magnetoterapii, s. f. (Med.) Fizioterapie cu ajutorul câmpurilor magnetice. – Din fr. magnétothérapie. Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte]. Vezi definitia »

SOMATOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul părților corpului omenesc viu. [Gen. -iei. / < fr. somatologie, cf. gr. soma – corp, logos – studiu]. Vezi definitia »

AEROTONOMETRÍE s. f. măsurare a tensiunii gazelor din sânge și a altor lichide din organism. (< fr. aérotonométrie) Vezi definitia »

INTERFEROMETRÍE s.f. Determinare a unor măsuri fizice care se bazează pe fenomene de interferență. [Gen. -iei. / < fr. interférométrie]. Vezi definitia »