CENTÚRIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldați. 2. Unitate politică și administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetățeni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie]. Vezi definitia »

PROSTRÁȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio) Vezi definitia »

DECÚRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați. 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane. – Din lat. decuria. Vezi definitia »

ANATEXÍE s.f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. [Gen. -iei. / < fr. anatexie]. Vezi definitia »

NEUROFIZIOLOGÍE s.f. Fiziologia sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neurophysiologie]. Vezi definitia »