IPÉCA s.f. Pulbere a rădăcinii de ipecacuana, utilizată ca expectorant și vomitiv. [< fr. ipéca]. Vezi definitia »

căca, cac (pop., vulg.) I. v. t. a murdări cu materii fecale. II. a defeca. Vezi definitia »

ESCROCÁ vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer]. Vezi definitia »

BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier. Vezi definitia »

Nevastuica cu parul alb pe burta; iarna este alba in intregime Vezi definitia »