Definita cuvantului clanț
CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clanț
sloiéț, sloiéți, s.m. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »
TEIULÉȚ, teiuleți, s. m. Teișor (1). – Tei + suf. -uleț. Vezi definitia »
sfanț (-ți), s. m. – 1. (Înv.) Monedă austriacă de 20 de bani. – 2. Bani. – Var. înv., sfanțig, sfanțih, svanțih. Mr. sfanțic. Germ. Zwanziger (Borcea 205), cf. ngr. σφαντζίϰι, it. svanzica. – Der. sfănțoaică, s. f. (monedă de 10 creițari); sfănțui, vb. (a mitui); sfănțuială, s. f. (mituire). Vezi definitia »
pistruiéț, -iáță, adj. (reg.; despre animale) pestriț. Vezi definitia »
petinéț s.n. (reg.) țesătură foarte subțire; voal. Vezi definitia »